Ghid juridic • Dreptul familiei • Partaj • Republica Moldova

Pe scurt

1. Numele înscris în Registrul bunurilor imobile nu stabilește, singur, cui îi aparține locuința.
2. Locuința cumpărată în timpul căsătoriei din mijloace comune este, de regulă, proprietatea ambilor soți.
3. Locuința dobândită înainte de căsătorie, prin donație sau moștenire este, în principiu, proprietate personală.
4. La partaj contează actele de proprietate, sursa banilor, investițiile în imobil și momentul de la care curge termenul de prescripție.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Codul familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietății comune în devălmășie.

Art. 20 alin. (3) din Codul familiei stabilește expres că bunurile mobile și imobile procurate sau construite din mijloace comune sunt proprietatea ambilor soți, chiar dacă au fost procurate ori înregistrate pe numele unuia dintre ei.

Prin urmare, dacă locuința a fost cumpărată în timpul căsătoriei din salarii, venituri provenite din activitatea de întreprinzător, economii comune sau printr-un credit achitat din bugetul familiei, aceasta va fi considerată, în principiu, proprietate comună.

Extrasul din Registrul bunurilor imobile indică persoana înregistrată formal ca titular, însă nu exclude drepturile patrimoniale ale celuilalt soț rezultate din regimul legal al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

Un soț nu pierde dreptul asupra locuinței doar pentru că nu a lucrat oficial sau nu a contribuit direct cu bani la cumpărarea acesteia.

Conform art. 20 alin. (4) din Codul familiei, dreptul asupra proprietății comune se extinde și asupra soțului care nu a avut venit propriu deoarece s-a ocupat de gospodăria casnică, de educarea copiilor sau din alte motive temeinice.

Contribuția la familie nu se limitează, astfel, la plata ratelor sau transferarea banilor către vânzător. Întreținerea gospodăriei, îngrijirea copiilor și susținerea celuilalt soț sunt recunoscute de lege ca forme relevante de contribuție familială.

Locuința poate fi proprietatea personală a unuia dintre soți atunci când:

• a fost dobândită înainte de înregistrarea căsătoriei;
• a fost primită prin moștenire;
• a fost primită prin donație;
• a fost dobândită printr-o altă convenție cu titlu gratuit;
• contractul matrimonial stabilește un regim juridic diferit.

Aceste situații sunt prevăzute de art. 22 alin. (1) și de art. 27–29 din Codul familiei. Contractul matrimonial poate modifica regimul legal al proprietății comune, dar trebuie încheiat în formă scrisă și autentificat notarial.

De exemplu, dacă un apartament a fost donat numai soției de către părinții acesteia în timpul căsătoriei, apartamentul constituie, în principiu, proprietatea personală a soției. Aceeași regulă se aplică unei case dobândite prin moștenire de către unul dintre soți.

În anumite condiții, da.

Potrivit art. 23 din Codul familiei, un bun care aparținea inițial numai unuia dintre soți poate fi recunoscut de instanță drept proprietate comună dacă, în timpul căsătoriei, valoarea acestuia a sporit considerabil din mijloacele comune ale soților, din mijloacele celuilalt soț sau prin munca acestuia.

Legea menționează, cu titlu de exemplu, reparația capitală, reconstrucția, reutilarea și reamenajarea.

Simpla efectuare a unor reparații cosmetice nu este întotdeauna suficientă. Trebuie demonstrată o creștere semnificativă a valorii locuinței și contribuția efectivă a familiei sau a celuilalt soț.

În astfel de litigii pot fi importante contractele de antrepriză, bonurile și facturile, transferurile bancare, autorizațiile de construire, fotografiile, rapoartele de evaluare și declarațiile martorilor.

Partajul poate fi efectuat atât în timpul căsătoriei, cât și după divorț.

Dacă soții ajung la o înțelegere, aceștia pot stabili prin acord cui îi revine locuința și ce compensație va primi celălalt soț. În cazul unui imobil, acordul trebuie perfectat în forma cerută de lege și înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Dacă nu există un acord, partajul se efectuează de instanța de judecată. Potrivit art. 25 din Codul familiei, instanța stabilește cotele soților și bunurile care urmează să fie atribuite fiecăruia. Dacă locuința este atribuită unui singur soț și valoarea acesteia depășește cota care îi revine, instanța poate obliga acel soț să-i achite celuilalt o compensație bănească.

În practică, un apartament nu este împărțit întotdeauna fizic în două părți. Instanța poate:

1. recunoaște fiecărui soț câte o cotă-parte din dreptul de proprietate;
2. atribui locuința unuia dintre soți, cu plata unei compensații către celălalt;
3. examina o altă modalitate de partaj, în funcție de solicitările părților și particularitățile imobilului.

Regula generală este egalitatea cotelor.

Art. 26 alin. (1) din Codul familiei prevede că părțile soților sunt considerate egale, dacă prin contractul matrimonial nu s-a stabilit altfel.

Totuși, instanța poate diferenția cotele, ținând cont de interesele unuia dintre soți și de interesele copiilor minori. Existența copiilor nu conduce automat la atribuirea unei cote mai mari părintelui cu care aceștia locuiesc. Este necesară prezentarea unor circumstanțe și probe concrete care să justifice abaterea de la principiul egalității.

Pentru stabilirea regimului juridic al locuinței trebuie analizate, în special:

• contractul prin care a fost dobândit imobilul;
• data înregistrării căsătoriei și data dobândirii locuinței;
• extrasul din Registrul bunurilor imobile;
• proveniența banilor utilizați pentru cumpărare;
• extrasele și transferurile bancare;
• contractul de credit și dovezile achitării ratelor;
• actele de donație sau documentele succesorale;
• contractul matrimonial;
• facturile și actele privind reparația ori reconstrucția;
• rapoartele de evaluare a imobilului.

Într-un asemenea litigiu, denumirea titularului înscris în registru reprezintă doar unul dintre elementele analizate. Sursa reală a mijloacelor și circumstanțele dobândirii locuinței pot fi decisive.

Art. 25 alin. (8) din Codul familiei stabilește un termen de prescripție de trei ani pentru împărțirea bunurilor comune ale foștilor soți.

Totuși, termenul nu se calculează în mod obligatoriu și automat din ziua pronunțării divorțului. Potrivit art. 395 alin. (1) din Codul civil, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Această interpretare este confirmată și în practica Curții Supreme de Justiție: termenul de trei ani pentru partaj începe să curgă de la momentul în care fostul soț a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că dreptul său asupra bunului comun este contestat ori încălcat, nu în mod necesar de la data desfacerii căsătoriei.

Data concretă de la care începe să curgă termenul trebuie însă stabilită în funcție de probele și comportamentul părților în fiecare cauză.

Când este util să consulți un avocat pentru partaj?

Este util să consulți un avocat pentru partajul locuinței la divorț înainte de inițierea procesului, mai ales dacă locuința este înregistrată pe numele unui singur soț, dacă sursa banilor este contestată ori dacă în imobil au fost făcute investiții importante.

Un avocat poate verifica actele de proprietate, momentul dobândirii locuinței, proveniența mijloacelor, existența unui contract matrimonial, probele privind investițiile și termenul de prescripție aplicabil situației concrete.

La Avocat Expert poți solicita o analiză juridică a documentelor înainte de încheierea unui acord sau de depunerea unei acțiuni de partaj.

Cui îi rămâne locuința dacă este înregistrată pe numele unui singur soț?

Locuința nu îi revine automat soțului înscris în registru. Contează când și cum a fost dobândită, sursa banilor și regimul matrimonial aplicabil.

Locuința cumpărată în timpul căsătoriei este bun comun?

De regulă, da, dacă a fost cumpărată din mijloace comune. Această regulă se poate aplica și atunci când imobilul este înregistrat numai pe numele unuia dintre soți.

Cotele soților sunt întotdeauna egale?

Regula generală este egalitatea cotelor, dacă prin contractul matrimonial nu s-a stabilit altfel. În anumite situații, instanța poate diferenția cotele pe baza circumstanțelor și probelor concrete.

Termenul de trei ani începe automat din ziua divorțului?

Nu în mod obligatoriu. Data de început trebuie stabilită în funcție de momentul în care fostul soț a cunoscut sau trebuia să cunoască încălcarea ori contestarea dreptului său asupra bunului comun.

În cadrul partajului locuinței la divorț, imobilul nu îi revine automat soțului pe numele căruia este înregistrat.

Dacă imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei din mijloace comune, acesta poate fi proprietatea ambilor soți, indiferent de numele indicat în Registrul bunurilor imobile. În schimb, locuința dobândită înainte de căsătorie, prin donație sau moștenire rămâne, de regulă, proprietatea personală a soțului care a dobândit-o.

Înainte de inițierea unui proces de divorț sau de partaj, este necesară verificarea actelor de proprietate, a sursei banilor, a eventualelor investiții efectuate în imobil și a termenului de prescripție. O analiză juridică realizată înainte de depunerea acțiunii poate preveni pierderea unor drepturi patrimoniale importante.

Solicită consultație juridică

Material informativ elaborat cu referire la prevederile Codului familiei și ale Codului civil al Republicii Moldova. Aplicarea lor trebuie analizată în funcție de actele și circumstanțele fiecărei cauze.